Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 18 februarie 2012

Transition Towns Bucuresti

Pe 22 ianuarie 2012 a avut loc primul eveniment Transition Towns în Bucureşti, dar eu, prins în firul evenimentelor şi înzăpezit între gânduri şi preocupări, abia azi mi-am făcut un tunel prin timp pentru a relata despre acel eveniment. Chiar dacă acest blog nu a fost gândit ca un blog de ştiri ci mai degraba ca unul de reflectii si filosofeli, merită să vorbesc din când în când despre evenimente şi acţiuni concrete ce ne conduc către acel gen de economie mai prietenoasă cu oamenii şi mai ales cu mediul înconjurător.



A fost un seminar foarte reuşit cu o participare foarte largă. Peste aşteptările noastre. Sala pe care am reuşit să o găsim pentru acest eveniment, s-a dovedit în final a fi neîncăpătoare pentru cei aproape 40 de oameni frumoşi, veniţi să se cunoască, să lege noi prietenii, să creeze un grup pe iniţiativă şi să afle mai multe despre mişcarea Tranzition Towns

Deci, ce este Transition Towns?

Este o iniţiativă, pornită în anul 2006, în orasul Totnes din Marea Britanie, de catre Rob Hopkins şi Naresh Giangrande pe fondul acutizării unor probleme globale precum Peak Oil (vârful producţiei de petrol), shimbările climatice, creşterea populaţiei şi multe altele asemenea. Iniţiativa Transition Network îşi propune să răspundă provocărilor amintite, prin actiuni locale întreprinse de oamenii obişnuiţi. În final rezolvarea problemelor cotidiene începe cu noi înşine, în locul în care suntem şi împreuna cu oamenii din jurul nostru, împreună cu comunitatea locală. De aceea, această iniţiativă ne şi învaţă sau ne determină să redescoperim comunitatea.



Fiecare dintre noi a venit cu ceva aşteptări la acest seminar:
- unii au venit fără aşteptări sau au vrut să fie fără aşteptări
- alţii vroiau să afle idei pentru un proces de tranzitie, cum s-ar putea face aşa ceva la noi?
- alţii vroiau să afle ce pot face ei concret
- alţii vroiau să afle de câţi oameni ar fi nevoie pentru a face tranziţie
- alţii vroiau să cunoască persoane care sunt pe aceeaşi lungime de undă
- alţii vroiau să ştie diferenţa între comunitate şi iniţiativă locală
- alţii vroiau să afle cât timp ar dura tranziţia
- alţii vroiau să ştie care este idealul acestei iniţiative
- alţii vroiau să afle lucruri practice
- şi tot aşa.

Până la urmă am aflat ce nu este:



- Nu este o fugă. Spre deosebire de ecovillage sau mutatul la ţară sau alte asemenea iniţiative mai mult sau mai puţin personale de a evada din sistem. Transition Towns propune rezolvari locale, cu resurse locale, cu oamenii locului.
- Nu este un model. Cu alte cuvinte, nu este o reţetă standard, o idee minune care poate fi copiată şi care ar rezolva automat problemele, este ceva ce pleacă de la fiecare din noi, în funcţie de problemele şi realităţile localităţii sau locului în care trăim.
- Nu există o limită de populaţie pentru o astfel de iniţiativă. E deschis pentru toata lumea. Cu cât sunt mai mulţi, cu atât mai bine
- Nu există o limită temporară. Prin urmare, nu ştim cât va dura tranziţia. :)






















Iar după ce Claudian ne-a povestit puţin despre Peak Oil, scenariile post peak oil precum şi despre Rob Hopkins şi iniţiativa lui, am trecut şi  la lucruri mai concrete, cum ar fi cei 12 paşi de punere în practică a acestei iniţiative:

1. Primul pas ar fi crearea sau coagularea unui grup iniţiator. Aşa pornesc toate aceste iniţiative. Un grup de oameni cu iniţiativă se adună şi hotărăsc să facă ceva. Un pas pe care deja l-am început. Seminarul a fost o acţiune de acest fel, iar de atunci şi până acum, au mai avut loc încă două astfel de acţiuni despre care voi vorbi în articolele următoare.
2. Următorul pas ar fi iniţierea unor acţiuni de sensibilizare. Cu alte cuvinte, comunicăm şi cu alţi oameni, expunem problemele şi ideile, pentru ca cei interesaţi sa afle de iniţiativă şi să participe fie la acţiuni punctuale, fie să se implice mai mult şi chiar să iniţieze teme de lucru şi acţiuni concrete.
3. Stabilizarea fundaţiei. Bun, ne-am adunat, ne-am înmulţit, acum consolidăm grupul. Întâlniri, discuţii, ne cunoaştem, ne împrietenim, etc.
4. Lansare. Atunci când suntem siguri pe noi şi ştim ce vrem şi ce ne propunem să facem, putem să spunem lumii întregi că existăm şi că ne-am propus să facem ceva. E timpul să facem o lansare oficială.
5. Stabilim grupuri de iniţiativă care se ocupă mai în detaliu de problemele constatate. Spre exemplu grupul Heart & Soul, grupul Energie, grupul Alimentatie, grupul Constructii, etc.
6. Tehnica Open Space ne ajuta sa coordonăm initiativele diverselor grupuri astfel încât aceste iniţiative să fie congruente.






















7. După toate astea sau mai degrabă în paralel cu ele e bine să facem vizibil proiectul. Adică nu îl ţinem doar pentru noi ci facem lucruri care se văd, care pot fi văzute şi încercate de toată lumea. Este o iniţiativă deschisă.
8. Reskillling, este o componentă esenţială, pentru că mulţi dintre noi am uitat sau nu am învţat niciodată îndeletniciri de bază, cum ar fi cusut, ţesut, tâmplărie, olărit, etc. Sunt multe meşteşuguri pe cale de dispariţie, odată cu ultimii practicanţi. Iar în perioada ce urmează, exact aceste meşteşuguri vor fi utile.
9. Legătura cu administraţia locală. Este nevoie de o astfel de legătură pentru că asta facilitează paşii concreţi de manifestare a inişiativei. Oricând se întâmplă să ai nevoie de o autorizaţie sau altceva asemănător.
10. Respectă-i pe cei în vârstă. De la ei avem multe de învăţat.
11. Plan de reducere energetică. Pana la urma asta ar fi scopul central al iniţiativei. Cum trecem de la o economie bazată pe un consum mare de energie, la una care să funcţioneze cu mult mai puţină energie.
12. Let it flow sau lasa-l să meargă. Este pasul cel mai important. Să lăsăm grupul şi iniţiativele să evolueze natural, să nu încercăm să le impunem anumite direcţii sau dorinţe personale.

Interesant, dar asta nu a fost tot, după pauză am făcut şi câteva dinamici şi am aplicat pentru prima dată tehnica Open Space, o tenică foarte interesantă şi utilă în crearea unor idei noi pe nişte teme date. Printre temele pe care le-am avut, au fost: Heart & Soul, Educaţie, Energie, Construcţii, Alimentaţie, Reciclare.

O zi obişnuită din viaţa unui orăşean sau "I'm an alien, I'm a little alien".
Oricât am încercat, n-am reuşit să intru în rolul de om stresat, nervos şi grăbit
era mult mai amuzant ceea ce făceam

S-au stabilit temele pentru Open Space

Discuţii aprinse la Energie

Vorbe din suflet la Heart & Soul

Abordare academică la Educaţie

Metoda a fost foarte eficientă, iar fluturaşii care au zburat din floare în floare (de la o temă la alta) au adus o mulţime de idei utile. Aşa se face că, în cele numai 15 minute avute la dispoziţie s-au produs o mulţime de idei. Doar la Alimentaţie au fost 14 idei.

Şi dacă tot a venit vorba de alimentaţie, după atâtea ore de discuţii, ni se făcuse o foame... Aşa că food sharing-ul propus pentru final, a fost bine venit. Fiecare a adus de acasă mâncare şi a împărţit-o cu ceilalţi. Aşa am mâncat fel de fel de bunătăţi, de la grisine de casă, nuci, vinete, salate de tot felul, până la prăjituri, gemuri şi dulceţuri. Un adevărat festin.
Şi uite aşa, s-au legat noi prietenii, s-au împărtăşit idei şi cunoştinţe, s-a creat o comunitate. Comunitatea Transition Towns Bucureşti.



3 comentarii:

  1. ce vreau sa mentionez e ca la "Open Space" temele sunt propuse tot de noi, nu vine nimeni cu lista "vom discuta tema asta". Deci cine a considerat ca merita luata in discutie o tema, a fost liber s-o propuna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Waw!!!.. nice article, Doru! Fantastic!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah! Si importantã remarca, Cezar!

    RăspundețiȘtergere